Despre politețe se spun multe. Că trebuie să ai cei 7 ani de acasă, că trebuie să fii educat, că trebuie să ai bun simț, că ori ești politicos, ori nu mai ești, etc.
Sunt pe cale de a-mi termina perioada de practică făcută la o bancă. Trebuie să spun că experiența a fost constructivă, chiar dacă nu a fost mereu „roz” și mă bucur că nu a fost așa.
Mi-am dat seama că mai am multe de învățat despre politețe și că a fi politicos e un proces similar cu maturitea: începe, dar nu se termină. Sau cel puțin așa ar trebui.
Aici, poilitețea este o unealtă de marketing, dar am stat și m-am gândit: Nu ar trebui să fim mereu amabili, serviabili, gata să-i ajutăm pe ceilalți? De ce atunci când vrem să obținem ceva spre folosul nostru ne aducem aminte că trebuie să fim oameni cu toți oamenii, nu numai cu oamenii la care ținem?
Acum sunt întrebări fără răspuns, sau poate că răspunsul este că ne distrugem tot mai mult din punct de vedere social și moral, însă am un sfat, atât pentru mine, cât și pentru voi:
Nu uitați niciodată să fiți politicoși sau gata să săriți în ajutorul aproapelui vostru, pentru că apoi va trebui să învățați marketing și o să ajungem să ne vindem ieftin, dar oare cu ce preț?
